POGORÂREA DUHULUI SFÂNT

               Sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt este prăznuită de Biserică la 50 de zile după Învierea Domnului Iisus Hristos.Ea se mai numeşte şi Cincizecime sau Rusalii, după două tradiţii necreştine: iudaică, respectiv romană.Evreii sărbătoreau la 50 de zile după Paşti amintirea primirii Legii Vechiului Testament prin Paşti.În acelaşi timp, era şi o sărbătoare agrară, şi anume, încheierea secerişului. Romanii, în schimb , aveau în vedere sărbătorirea începutului verii şi a înfloririi trandafirilor.
              Aceste manifestări religios – agrare a încercat Biserica lui Hristos să le încreştineze prin sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt peste Ucenicii Domnului Iisus.Tradiţia iudaică a folosit drept bază la naşterea acestei sărbători creştine, observându-se prin Cincizecimea evreiască, chiar o prefigurare a Pogorârii Duhului Sfânt. Rusaliile romane au fost preluate odată cu încreştinarea respectivului popor, dându-li-se însă o semnificaţie creştină.
               Bucuria acestor sărbători s-a păstrat şi în Biserică, toată săptămâna ce urmează fiind marcată de acestea.A doua zi continuăm cu prăznuirea descoperirii întregii Sfinte Treimi, iar miercuri şi vineri cu oprirea postului, care se va relua în lunea următoare.
               Pentru noi acest praznic marchează totodată şi întemeierea văzută a Bisericii.Apostolii,plini de Duh Sfânt, încep să propovăduiască pe Iisus Hristos Cel înviat, vorbind în limbile celor veniţi în Ierusalim la sărbătoarea evreiască a Cincizecimii.Limbile de foc ale Duhului a dezlegat limbile Sfinţilor Apostoli pentru a chema omenirea la credinţa în Hristos.S-au botezat în acea zi ca la 3.000 de suflete după ce au ascultat şi au primit mărturia apostolică. Se împlineşte de acum misiunea cu care domnul Iisus i-a înzestrat pe Ucenicii Săi: ”............mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”.Avem primele botezuri creştine şi începutul extinderii Bisericii în lume prin cei ce au primit noua învăţătură.
             Lucrarea Duhului Sfânt în Biserică, iniţiată acum, va continua pe parcursul întregii existenţe a acestuia.Fiecare exprimare în cultul ortodox începe prin rugăciunea de invocare a Duhului Sfânt: „ Împărate ceresc......” arătând că El stă la temelia Bisericii şi a vieţii.Putem aminti aici că de la Creaţie ştim că Duhul Cel ”dătător de viaţă” se purta pe deasupra apelor pentru a însufleţi ceea ce urma să iasă din cuvântul şi mâna lui Dumnezeu.Creştinul poate afirma că a căuta pe Duhul Sfânt, este un scop al vieţii sale, căci El Îl naşte pe Hristos – Viaţa în omul curăţat de rele şi păcate.
           Ca expresie a acestor înţelesuri, s-a adoptat pe alocuri obiceiul ca la sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt să se iasă la holdele de grâu pentru a fi binecuvântate. Nu doar viaţa omului, ci şi a fiecărei plante are la bază lucrarea Sfântului Duh.Din fericire pentru noi, localitatea Orlat păstrează încă acest obicei sănătos de a binecuvânta roadele muncii omului şi lucrării Duhului.
            Nu facem altfel, decât să ne încadrăm în ciclul firesc al vieţii: muncă – binecuvântare.Arătăm prin aceasta înţelesul că viaţa nu este a noastră, ci a Sfântului Duh şi că nu ni-o închinăm nouă, ci lui Dumnezeu.Nădăjduim că niciodată în viaţa localităţii noastre să nu se piardă această teologie populară şi cu ea şi obiceiurile creştine pe care le-a născut.

                                                Pr. CHIŢU LUCIAN

ISTORIA construirii Monumentului EROILOR – ORLAT

        Eroii sunt perpetuaţi de memoria urmaşilor. Poporul nu-şi uită eroii, deoarece acest fapt ar însemna pierderea identităţii istorice. Eroii nu trebuie să fie deplânşi, pentru că jertfa lor a fost deliberat acceptată. Eroii sunt şi trebuie să fie admiraţi,  după cum scrie Vasile Alecsandri în „Deşteaptă-te, Române”:
        „Fericit acel ce calcă tirania sub picioare,
        Care vede-n a lui ţară libertatea re-nviind,
        Pentru patria sa moare, nemurire moştenind.”
        Ca orice comunitate din ţară şi comunitatea din comuna Orlat, îşi cinsteşte eroii, din cele mai vechi timpuri, în ziua „Înălţării Domnului”, sărbătoare la organizarea căreia este implicată – Biserica, Primăria şi Şcoala.
         Pe lângă „Troiţa de pe Cetate”, Mormintele eroilor din curtea bisericii, cinstim şi acest Monument ridicat în curtea Căminului cultural, în memoria eroilor căzuţi în primul şi cel de-al doilea război mondial.
        Acest monument, a fost ridicat printr-un efort deosebit depus de: învăţătorii Ioan TĂNASE şi Simion LOLOIU, primarul Nicolae POPLĂCEAN şi cu sprijinul neprecupeţit al autorităţilor locale.
        Pentru îndeplinirea acestui obiectiv, în anul de graţie 1946, - sfârşit de război -, oameni săraci din punct de vedere material dar bogaţi sufleteşte, au reuşit să găsească resurse materiale. Sprijiniţi şi îndrumaţi de cei doi învăţători, un grup de 26 de tineri, fete şi feciori, în decursul a două săptămâni au format un cor pe două voci,au interpretat o piesă şi au învăţat să joace dansuri populare, reuşind să prezinte un atractiv program artistic pe scena Căminului cultural. Din încasările obţinute s-a demarat acţiune de construire a monumentului.
        S-a căutat un „Crucer de monumente” în împrejurimi şi a fost găsit în Sibiu, în spatele gării. După ce a fost contactat s-au desfăşurat negocierile referitoare la preţ şi formă. Modelul ales este cel care se poate observa: pe o faţă este scris numele a 25 eroi morţi în primul război mondial, iar pe cealaltă faţă sunt aplicate 32 poze cu numele eroilor morţi în cel de-al doilea război mondial, poze achiziţionate de la familiile eroilor.
        Printre oamenii deosebiţi care şi-au adus contribuţia necondiţionat, au fost fraţii LUCA, Ioan şi Nicolae, zidari de meserie şi fiii acestora, Gheorghe şi Nicu, care au turnat gratuit fundaţia şi treptele monumentului. Cimentul, mozaicul şi fierul beton au fost obţinute de la fabrica din comună, piatra pietrişul şi nisipul au fost aduse de părinţii şi fraţii eroilor, aceştia executând şi săpăturile necesare pentru turnarea fundaţiei. La trei săptămâni după turnarea fundaţiei, monumentul a fost gata şi a fost transportat de la Sibiu, cu 4 care trase de boi, însoţite de mai mulţi bărbaţi, care au supravegheat, cu mare atenţie, transportul.
        La instalarea monumentului a participat şi crucerul. Acesta a fost ajutat de zidarii locali la fixarea părţilor componente: soclul, placa de susţinere, monumentul propriu-zis fotografiile şi o placă mică pe care este înălţat vulturul.
        Pentru finalizarea acestui obiectiv şi acoperirea cheltuielilor de instalare şi amenajare a spaţiului înconjurător, acei tineri inimoşi, care au demarat acţiunea, au continuat să prezinte spectacole în Mărginime, obţinând fondurile necesare.
        Sfinţirea monumentului s-a făcut la 1 iunie 1946, de către preoţii parohi, Ioan BECICHERI şi Ioan CAISIN, alături de cetăţenii comunei.
        Suntem datori să cinstim memoria eroilor comunei noastre, acum şi-ntotdeauna şi suntem bucuroşi că, acum ca şi în trecut, sunt oameni cu suflet mare care sunt conştienţi de importanţa morală a acestor manifestări şi oferă sprijin necondiţionat.
                 Cules de înv. Elena MORAR, de la d-nul înv. Ioan TĂNASE, în anul 1993

Buget local si gradul de colectare al veniturilor