POGORÂREA DUHULUI SFÂNT

               Sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt este prăznuită de Biserică la 50 de zile după Învierea Domnului Iisus Hristos.Ea se mai numeşte şi Cincizecime sau Rusalii, după două tradiţii necreştine: iudaică, respectiv romană.Evreii sărbătoreau la 50 de zile după Paşti amintirea primirii Legii Vechiului Testament prin Paşti.În acelaşi timp, era şi o sărbătoare agrară, şi anume, încheierea secerişului. Romanii, în schimb , aveau în vedere sărbătorirea începutului verii şi a înfloririi trandafirilor.
              Aceste manifestări religios – agrare a încercat Biserica lui Hristos să le încreştineze prin sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt peste Ucenicii Domnului Iisus.Tradiţia iudaică a folosit drept bază la naşterea acestei sărbători creştine, observându-se prin Cincizecimea evreiască, chiar o prefigurare a Pogorârii Duhului Sfânt. Rusaliile romane au fost preluate odată cu încreştinarea respectivului popor, dându-li-se însă o semnificaţie creştină.
               Bucuria acestor sărbători s-a păstrat şi în Biserică, toată săptămâna ce urmează fiind marcată de acestea.A doua zi continuăm cu prăznuirea descoperirii întregii Sfinte Treimi, iar miercuri şi vineri cu oprirea postului, care se va relua în lunea următoare.
               Pentru noi acest praznic marchează totodată şi întemeierea văzută a Bisericii.Apostolii,plini de Duh Sfânt, încep să propovăduiască pe Iisus Hristos Cel înviat, vorbind în limbile celor veniţi în Ierusalim la sărbătoarea evreiască a Cincizecimii.Limbile de foc ale Duhului a dezlegat limbile Sfinţilor Apostoli pentru a chema omenirea la credinţa în Hristos.S-au botezat în acea zi ca la 3.000 de suflete după ce au ascultat şi au primit mărturia apostolică. Se împlineşte de acum misiunea cu care domnul Iisus i-a înzestrat pe Ucenicii Săi: ”............mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”.Avem primele botezuri creştine şi începutul extinderii Bisericii în lume prin cei ce au primit noua învăţătură.
             Lucrarea Duhului Sfânt în Biserică, iniţiată acum, va continua pe parcursul întregii existenţe a acestuia.Fiecare exprimare în cultul ortodox începe prin rugăciunea de invocare a Duhului Sfânt: „ Împărate ceresc......” arătând că El stă la temelia Bisericii şi a vieţii.Putem aminti aici că de la Creaţie ştim că Duhul Cel ”dătător de viaţă” se purta pe deasupra apelor pentru a însufleţi ceea ce urma să iasă din cuvântul şi mâna lui Dumnezeu.Creştinul poate afirma că a căuta pe Duhul Sfânt, este un scop al vieţii sale, căci El Îl naşte pe Hristos – Viaţa în omul curăţat de rele şi păcate.
           Ca expresie a acestor înţelesuri, s-a adoptat pe alocuri obiceiul ca la sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt să se iasă la holdele de grâu pentru a fi binecuvântate. Nu doar viaţa omului, ci şi a fiecărei plante are la bază lucrarea Sfântului Duh.Din fericire pentru noi, localitatea Orlat păstrează încă acest obicei sănătos de a binecuvânta roadele muncii omului şi lucrării Duhului.
            Nu facem altfel, decât să ne încadrăm în ciclul firesc al vieţii: muncă – binecuvântare.Arătăm prin aceasta înţelesul că viaţa nu este a noastră, ci a Sfântului Duh şi că nu ni-o închinăm nouă, ci lui Dumnezeu.Nădăjduim că niciodată în viaţa localităţii noastre să nu se piardă această teologie populară şi cu ea şi obiceiurile creştine pe care le-a născut.

                                                Pr. CHIŢU LUCIAN